Definiții pentru înșel

ÎNȘELÁ, înșél, vb. I. I. Tranz. (Înv.) A pune șaua pe cal, a înșeua. II. 1. Tranz. A induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva; a amăgi. ◊ Expr. A înșela așteptările = a dezamăgi. ♦ (Despre simțuri, facultăți psihice) A nu (mai) funcționa bine, a da o imagine eronată, neconformă realității. Mă înșală memoria. 2. Refl. A-și forma o părere eronată despre cineva sau ceva; a greși. 3. Tranz. A încălca fidelitatea conjugală; p. gener. a fi necredincios în dragoste. ♦ A ademeni, a seduce o fată, o femeie. – Lat. in-sellare.

A ÎNŞELÁ1 înşél tranz. 1) (persoane) A face să se înşele (recurgând la diverse mijloace necinstite); a păcăli; a amăgi; a minţi. 2) (despre auz, văz, memorie etc.) A înceta de a mai sluji normal. Auzul îl înşală (pe cineva). 3) (persoane, mai ales femei) A determina la relaţii sexuale prin promisiuni false; a ademeni; a seduce. 4) (soţul sau soţia) A jigni prin încălcarea fidelităţii conjugale. /<lat. insellare

A SE ÎNŞELÁ mă înşél intranz. A lua un neadevăr drept adevăr; a cădea în eroare; a se păcăli; a se amăgi. ♢ ~ în aşteptările sale a se dezamăgi; a se deziluziona. /<lat. insellare