Definiții pentru așternere

AȘTÉRNE, aștérn, vb. III. 1. Tranz. A întinde un covor, o pânză etc. pe o suprafață. ♦ (Adesea fig.) A (se) împrăștia, a (se) răspândi pe jos, încât să formeze un strat (care se nivelează). 2. Tranz. A pregăti (și a întinde) așternutul sau, p. ext., patul pentru culcare. ♦ A pregăti pe masă toate cele necesare pentru a mânca. 3. Tranz. A scrie, a compune. 4. Refl. și tranz. A (se) întinde (orizontal) pe jos, a (se) culca la pământ. ♦ (Fig.) A se apuca temeinic sau în tihnă de o treabă. ◊ Expr. A se așterne la drum = a porni la drum lung. A se așterne drumului (sau câmpului etc.) = A fugi sau a merge foarte repede. 5. Tranz. A trânti, a culca pe cineva la pământ (printr-o lovitură). ◊ Expr. (Înv.) A așterne (pe cineva) la scară = a întinde (pe cineva) pe jos pentru a-l bate. – Din lat. asternere.

AȘTÉRNERE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) așterne. – V. așterne.

A AŞTÉRNE aştérn tranz. 1) A întinde pe o suprafaţă. ~ covorul. ~ o pânză. ~ asfalt. 2) (patul) A pregăti pentru culcare, aranjând aşternutul. ♢ Cum îţi vei aşterne aşa vei dormi ce acţiuni vei întreprinde aşa rezultate vei obţine. 3) (masa) A înzestra cu cele necesare pentru a mânca. 4) (gânduri, idei etc.) A exterioriza în scris. 5) A face să se aştearnă. /<lat. asternere

A SE AŞTÉRNE mă aştérn intranz. 1) A se lăsa (pe o suprafaţă) formând un strat. Frunzele s-au aşternut pe sub copaci. 2) (despre fiinţe) A se întinde pe jos; a se culca la pământ. 3) fig. A se apuca serios de ceva. ~ pe scris. ~ la vorbă. ♢ ~ la drum a porni la drum lung. 4) A se întinde în faţa ochilor; a se deschide; a se desfăşura. /<lat. asternere