Definiții pentru asimilare

ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. A transforma în propria substanță materiile nutritive introduse în organism. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.) 3. Tranz. a considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. – Din fr. assimiler, lat. assimilare.

ASIMILÁRE, asimilări, s. f. Acțiunea de a (se) asimila și rezultatul ei. – V. asimila.

A ASIMIL//Á ~éz tranz. 1) (substanţe nutritive) A transforma în materie proprie. 2) (cunoştinţe) A dobândi prin învăţătură; a însuşi. 3) (produse, tehnologii noi etc.) A introduce în procesul de fabricaţie. 5) A face să se asimileze. /<fr. assimiler, lat. assimilare

A SE ASIMIL//Á mă ~éz intranz. 1) (despre grupuri naţionale sau sociale) A se integra în alt grup naţional sau social, pierzând trăsăturile proprii. 2) (despre sunet) A deveni asemănător cu altul, modificându-şi proprietăţile fonetice. /<fr. assimiler, lat. assimilare