Definiții pentru iobagii

IOBÁG, iobagi, s. m. Țăran dependent de stăpânul feudal, obligat să facă acestuia prestații în muncă, în natură sau în bani și legat de pământ (fără drept de strămutare); șerb, rumân, vecin. – Din magh. jobbágy.

IOBĂGÍ, iobăgesc, vb. IV. Intranz. A face muncă de iobag, a trăi în stare de iobag. – Din iobag.

IOBĂGÍE s. f. Sistem de relații bazat pe proprietatea stăpânului feudal asupra pământului și pe dependența personală a țăranului față de stăpânul feudal; starea iobagului; șerbie, rumânie, vecinătate. – Iobag + suf. -ie.

IOBÁ//G ~gi m. (în epoca feudală) Ţăran care depindea cu tot ce avea de stăpânul feudal; şerb; serv. /<ung. jobbágy

A IOBĂG//Í ~ésc intranz. 1) ist. A fi iobag; a şerbi. 2) fig. A munci din greu (ca un iobag); a presta o muncă grea; a şerbi; a robi. /Din iobag

IOBĂGÍE f. (în epoca feudală) Dependenţă totală a ţăranului de stăpânul feudal; stare de iobag; şerbie. [G.-D. iobăgiei] /iobag + suf. ~ie