Definiții pentru punte

PÚNTE, punți, s. f. 1. Pod îngust (format adesea dintr-o scândură sau dintr-o bârnă) așezat peste un șanț, peste o râpă sau peste o apă, care poate fi trecut numai cu piciorul. ◊ Expr. Punte de scăpare = mijloc de a trece peste o dificultate, de a ieși dintr-un impas. A se face (sau a se pune) luntre și punte v. luntre. ♦ Scândură groasă sau panou îngust așezat pe o schelă, pe care circulă muncitorii când lucrează la înălțime. ◊ Punte de comunicație = placă metalică rabatabilă folosită ca legătură între două vagoane de cale ferată. ♦ Pod suspendat sau mobil care leagă vasele de chei. ♦ Pod suspendat sau mobil la o cetate sau la un castel medieval. 2. Planșeu metalic sau de lemn, orizontal, care închide corpul unei nave la partea superioară sau care compartimentează nava pe nivele. 3. Dispozitiv de măsură a unor mărimi electrice format din patru elemente, o sursă de energie și un instrument de măsură. 4. Pluta în care se introduce fitilul candelei. 5. (Chim.; în sintagma) Punte de hidrogen = legătură de hidrogen. – Lat. pons, -ntis.

PÚN//TE ~ţi f. 1) Pod îngust care poate fi trecut numai pe jos. ♢ ~ de scăpare mijloc de ieşire dintr-o situaţie grea. ~ de trecere mijloc cu ajutorul căruia se face legătura între două părţi diferite. A se face (sau a se pune) luntre şi ~ v. LUNTRE. 2) Scândură lată fixată pe o schelă şi folosită pentru efectuarea lucrărilor de construcţie la înălţime. 3) Planşeu orizontal fixat între etajele unei corăbii sau ale unui vapor. ~ superioară. ~ de promenadă. ♢ ~ de comandă punte aşezată transversal de la un bord la altul, pe care sunt instalate aparatele de navigaţie. 4) Pod mobil care face legătura între nave şi chei. 5) Placă îngustă de metal, prevăzută cu o gaură în care se introduce fitilul candelei. 6) Aparat pentru măsurarea unor mărimi electrice. /<lat. pons, ~ntis