Definiții pentru pupa

PUPÁ, pup, vb. I. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta. ◊ Expr. (Tranz.) A pupa în bot (pe cineva) = a linguși, a adula (pe cineva). (Refl. recipr.) A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a se afla în relații de intimitate cu cineva. 2. Tranz. (Mai ales în construcții negative) A ajunge să obțină ceva râvnit; a dobândi. Nu mai pupi tu plimbare. – Lat. *puppare.

PÚPĂ1, pupe, s. f. Partea de dinapoi a corpului unei nave. – Din fr. poupe.

PÚPĂ2, pupe, s. f. Formă de dezvoltare în metamorfoza unor insecte, între starea de larvă și cea de dezvoltare completă; nimfă. – Din lat. pupa.

A PUPÁ pup tranz. fam. 1) A atinge (uşor) cu buzele (în semn de dragoste, de respect, de afecţiune sau de umilinţă); a săruta. ♢ ~ în bot (pe cineva) a se linguşi (pe lângă cineva). 2) (precedat de negaţia nu) A nu obţine, deşi dorinţa există. /<lat. puppare

A SE PUPÁ mă pup intranz. A face (concomitent) schimb de pupături (cu cineva). ♢ ~ în bot (cu cineva) a se afla în relaţii de mare prietenie (cu cineva). /<lat. puppare

PÚP//Ă1 ~e f. (în opoziţie cu proră) Parte posterioară a unei nave. /<fr. poupe

PÚP//Ă2 ~e f. 1) Stadiu intermediar între larvă şi faza adultă din metamorfoza unor insecte; nimfă. 2) Organism de insectă aflat în acest stadiu de dezvoltare. /<lat. pupa