Definiții pentru sincronic

SINCRÓNIC, -Ă, sincronici, -ce, adj. 1. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Care există sau se petrec în același timp; simultan, concomitent, sincron. 2. Care se referă la fapte, fenomene sau evenimente existente sau petrecute în același timp. ◊ Tabele sincronice = tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc în același timp. ♦ (Fiz.; despre evoluția fenomenelor periodice) Care prezintă sincronism, care se produce în mod sincron. 3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Care nu se face în mod istoric; independent de evoluția istorică; static. – Din fr. synchronique.

SINCRÓNI//C ~că (~ci, ~ce) şi adverbial 1) (despre fenomene, procese, evenimente) Care se produce concomitent şi în mod identic. Oscilaţii ~ce. 2) Care ţine de fapte, fenomene sau evenimente ce există sau se produc concomitent. ♢ Tabele ~ce tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc în aceeaşi perioadă. 3) (despre metode de cercetare) Care studiază obiectul în starea lui actuală (fără a ţine cont de evoluţia istorică); independent de evoluţia istorică. 4) (despre sisteme fizice, tehnice) Care funcţionează în acelaşi timp; cu funcţionare simultană. [Sil. sin-cro-] /<fr. synchronique