Definiții pentru sleiți

SLEÍT2, -Ă, sleiți, -te, adj. 1. (Despre substanțe grase) Solidificat prin răcire, închegat. ♦ (Despre mâncăruri grase) Cu grăsimea sleită (1) prin răcire. ♦ (Pop.; despre lichide) Înghețat. 2. (Reg.; despre fasole, mazăre) Frecat2, făcăluit2. 3. (Despre fântâni) Secat, golit de apă (pentru curățare). ♦ Fig. Secătuit de puteri; sfârșit2. – V. slei.

SLEÍT1 s. n. Scoatere a apei dintr-o fântână (pentru a o curăța). – V. slei.

SLEÍ, sleiesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre substanțe grase; la pers. 3) A se închega, a se solidifica (prin răcire). ♦ (Pop.; despre apă și alte lichide) A îngheța. 2. Tranz. A seca o fântână (pentru a o curăța). ♦ Fig. A secătui pe cineva sau ceva de...; a istovi, a epuiza. – Din sl. sŭlijati.

A SLEÍ ~ésc tranz. 1) (mai ales fântâni) A face să rămână fără apă (pentru curăţare). 2) A face să nu mai dispună (de bunuri materiale); a secătui. ~ de bani. 3) (bunuri materiale) A consuma până la terminare; a epuiza. ♢ ~ de puteri (pe cineva) a(-i) lua toate puterile (cuiva); a istovi. /<sl. sulijati

A SE SLEÍ pers. 3 se ~éşte intranz. 1) (despre grăsimi) A trece din stare lichidă în stare solidă prin răcire; a se solidifica. 2) pop. (despre lichide) A se preface în gheaţă; a îngheţa.