Definiții pentru stabili

STABÍL, -Ă, stabili, -e, adj. 1. Care este bine așezat sau fixat, care nu se răstoarnă, care nu se clatină; trainic, solid. 2. Care nu se schimbă, care nu fluctuează; statornic; ferm. ♦ (Despre substanțe) Care nu se descompune de la sine; care nu poate fi descompus (decât cu greu) într-o reacție. ♦ (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc. – Din lat. stabilis.

STABILÍ, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înființa, a institui. ◊ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. și refl. A (se) așeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. – Din lat., it. stabilire.

STABÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care rămâne în aceeaşi stare; bine aşezat sau fixat; neclintit; imobil. 2) Care se menţine la acelaşi nivel; cu nivel constant; neschimbat; statornic. 3) Care locuieşte permanent în acelaşi loc; cu loc de trai neschimbat; sedentar. /<lat. stabilis, it. stabile

A STABIL//Í ~ésc tranz. 1) A pune să stea nemişcat; a face să stea stabil (într-un loc sau într-o poziţie). 2) (timpul, locul, valoarea etc.) A fixa printr-o înţelegere prealabilă, prin deliberare; a hotărî; a determina. ~ un termen. ~ preţul. 3) A face să intre în acţiune. ~ legătura cu cineva. 4) (fapte) A identifica ca real sau adevărat; a constata. 5) A scoate la iveală, demonstrând caracterul real. ~ adevărul. 6) A face să se stabilească; a statornici. /<lat. stabilire

A SE STABIL//Í mă ~ésc intranz. A se aranja cu traiul (într-un loc); a se statornici; a se aşeza. /<lat. stabilire