Definiții pentru tiparului

ȚIPÁR, țipari, s. m. Pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung și subțire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți și cu un strat de mucus, cu mustăți la gură, întrebuințat mai mult ca nadă; chișcar (Misgurnus fossilis). – Et. nec. Cf. țipa2.

TIPÁR, tipare, s. n. 1. Ansamblul operațiilor de tipărire a unui text; tehnica, meșteșugul de a tipări; ansamblul mijloacelor tehnice prin care se imprimă un text. ◊ Tipar adânc = calcografie (1). Tipar înalt = metodă de tipărire cu forme de tipar în relief. ◊ Expr. A da (ceva) la tipar = a preda (o lucrare) spre publicare. (A fi sau a se afla) sub tipar = (a fi sau a se afla) în pregătire la tipografie pentru a apărea, (a fi sau a se afla) în curs de tipărire. 2. Model, prototip după care se confecționează sau se toarnă diferite obiecte. ♦ Fig. Clișeu, șablon. ♦ Ștanță pentru baterea monedelor. ♦ Cofraj. 3. (Înv.) Urmă, întipărire. – Din sl. tiparŭ.

TIPÁR ~e n. 1) Totalitate a procedeelor folosite la imprimarea tipografică a unui text, a unei ilustraţii etc. 2) Ansamblu de mijloace tehnice cu ajutorul cărora se publică un text. Hârtie de ~ . ♢ Bun de (sau pentru ) ~ gata pentru editare. A da la ~ a preda un manuscris spre tipărire. 3) Obiect determinat după care se reproduc obiectele identice; calapod; şablon; model. 4) Urmă lăsată pe o suprafaţă prin apăsare. /<ngr. tipári[on], sl. tiparu

ŢIPÁR ~i m. Peşte dulcicol, de talie mică sau medie, având corpul cilindric, asemănător cu al şarpelui, acoperit cu solzi mărunţi; chişcar. ~ de mare. /Orig. nec.