Definiții pentru vestea

VÉSTE, vești, s. f. 1. Fapt, întâmplare, noutate care se aduce sau ajunge la cunoștința cuiva; știre, informație. ◊ Loc. adv. Fără (de) veste = deodată, subit, pe neașteptate. ◊ Expr. A da de veste = a aduce la cunoștință, a înștiința, a vesti. A prinde de veste = a afla ceva (la timp). Ce (mai) veste? = ce (mai) e nou? ce noutăți știi? 2. Zvon; p. ext. faimă, renume. ◊ Expr. A (i) se duce cuiva vestea sau a se duce vestea de ceva = a ajunge foarte cunoscut, vestit, renumit. – Din sl. vestĩ.

VESTÍ, vestesc, vb. IV. 1. Tranz. A aduce la cunoștință, a face cunoscut; a înștiința, a anunța, a informa. ♦ A face să se prevadă; a prevesti. 2. Refl. A-și face cunoscută, simțită existență sau prezența. 3. Refl. (Înv.) A deveni vestit, faimos. ♦ Tranz. A socoti pe cineva drept..., a considera ca...; a aprecia. – Din veste.

VÉST//E veşti f. Informaţie care se aduce la cunoştinţa cuiva; ştire; noutate; mesaj. ♢ Fără de ~ (sau pe neprins de ~) pe neaşteptate; deodată. A da de ~ a anunţa; a înştiinţa. A prinde de ~ a afla. 2) Comunicare orală neconfirmată; zvon. ♢ A i se duce (sau a-i merge) cuiva ~ea a deveni foarte cunoscut. A-i merge (sau a i se duce) ~ea ca de popă tuns. v. POPĂ. [G.-D. veştii] /<sl. vĕsti

A VEST//Í ~ésc tranz. (persoane) A pune în cunoştinţă de cauză; a pune la curent; a anunţa; a informa; a înştiinţa. /Din veste