Definiții pentru țurcii

ȚÚRCĂ1, țurci, s. f. Bețisor ascuțit la ambele capete, cu care se joacă copiii, încercând să-l arunce cât mai departe cu ajutorul altui băț mai lung; jocul la care se folosește acest bețișor. – Cf. ucr., rus. curka.

ȚÚRCĂ2, țurci, s. f. Căciulă mare și mițoasă făcută din blană de oaie țurcană. – Cf. țurcan.

TURC, -Ă, turci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Turciei sau este originară de acolo. ◊ Expr. Cum e turcul și pistolul = cum e omul, așa sunt și faptele lui, prietenii lui. Doar nu dau (sau vin) turcii, se spune spre a modera graba neîntemeiată a cuiva. A fi turc (sau ca turcul) = a fi foarte încăpățânat, a nu vrea să înțeleagă, a nu ține seama de nimic. Turcul plătește, se spune despre cineva care este silit să plătească, vrând-nevrând, paguba sau cheltuiala făcută de alții. ♦ P. ext. Persoană de religie mahomedană. 2. Adj. Care aparține Turciei sau turcilor (1); privitor la Turcia sau la turci; originar din Turcia; ca al turcilor; turcesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de turci (1). – Din tc. türk.

TÚRCA s. f. art. (Pop.) Capră (I 2), brezaie (1). – Et. nec.

TURCÍ, turcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) asimila cu populația turcă (și cu religia mahomedană). ♦ Refl. (Fam.) A se îmbăta. – Din turc.

TUR//C1 ~că (~ci, ~ce) v. TURCESC. /<turc. türk

TUR//C2 ~că (~ci, ~ce) m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Turciei sau este originară din Turcia. /<turc. türk

TÚR//CĂ2 ~ce f. mai ales art. Obicei popular vechi de Anul Nou, când un tânăr, deghizat în capră, umblă, însoţit de alţii, pe la case cu urări; capră. /Orig. nec.

A TURCÍ, turcésc tranz. A face să se turcească. /Din turc

A SE TURC//Í mă ~ésc intranz. A adopta limba, cultura şi obiceiurile turcilor; a deveni asemănător cu turcii. /Din turc

ŢÚR//CĂ1 ~ci f. 1) Beţişor ascuţit la ambele capete pentru a putea sări cât mai departe la lovirea lui cu un alt băţ. 2) Joc pentru copii cu acest beţişor. A se juca de-a ~ca. [G.-D. ţurcii] /< ucr., rus. ţurka

ŢÚR//CĂ2 ~ci f. Căciulă mare şi miţoasă, confecţionată din blană de oaie ţurcană. /Orig. nec.