Definiții pentru păstrau

PĂSTRÁ, păstrez, vb. I. Tranz. 1. A ține la loc sigur, păzind cu grijă, a pune bine; a ține în bună stare, a avea grijă, a pune bine; a ține în bună stare, a avea grijă de...; a ține în posesiunea sa. ♦ Spec. A conserva alimentele în bună stare, ferindu-le de alterare. ♦ A respecta, a nu călca, a nu viola (legi, norme de conduită, angajamente etc.) 2. A menține, a face să dureze. ◊ Loc. vb. A păstra tăcere(a) = a tăcea; a nu se destăinui. ◊ Expr. A (-și) păstra calmul (sau sângele rece) = a rămâne calm. A păstra amintirea (cuiva sau a ceva) sau a păstra (pe cineva sau ceva) în amintire (sau în inimă, în minte, în suflet) = a) a nu uita niciodată (pe cineva sau ceva); b) a oglindi, a reflecta (ceva din trecut). ♦ Refl. A rămâne, a se menține. 3. A nu divulga, a nu destăinui (secrete, taine etc.). 4. A pune ceva deoparte, a-și rezerva pentru altă ocazie sau pentru un anumit scop. – Din bg. pastrja.

A PĂSTR//Á ~éz tranz. 1) A feri de stricăciune; a ţine neschimbat. ~ hainele. ~ fructele. 2) A face să se păstreze. ♢ A-şi ~ calmul (sau sângele rece) a continua să fie calm; a rămâne liniştit. ~ amintirea (cuiva sau a ceva) a nu da uitării (pe cineva sau ceva); a ţine minte (pe cineva sau ceva). 3) (secrete, taine etc.) A ţine în ascuns; a nu face cunoscut cuiva. 4) (locuri, bilete etc.) A lăsa în rezervă (cu destinaţie specială); a rezerva; a reţine. /<bulg. pastrja

A SE PĂSTR//Á mă ~éz intranz. A rămâne neschimbat (în timp); a se conserva; a se menţine. Obiceiurile s-au ~at. /<bulg. pastrja