Definiții pentru spărgea
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru spărgea:
SPÁRGE, sparg, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) preface în bucăți, în cioburi; a face să plesnească sau a plesni, a (se) crăpa. ◊ Expr. (Refl.) A se sparge în capul cuiva, se spune despre cineva obligat să suporte consecințele neplăcute ale unor fapte de care nu este vinovat. ♦ Refl. Fig. (Despre voce) A deveni răgușit, a se altera. ♦ Tranz. A tăia, a despica lemne, butuci etc. în mai multe bucăți. 2. Tranz. A sfărâma, a distruge învelișul unui lucru, pentru a extrage și a folosi conținutul. ♦ Intranz. și refl. (Despre abcese) A se deschide. 3. Tranz. A distruge, a nărui, a nimici. ◊ Expr. A sparge norma = a depăși norma. A sparge frontul = a pătrunde forțat în liniile inamicului. ♦ Tranz. și refl. (Pop.) A (se) găuri; a (se) uza. ◊ Expr. (Tranz.) Pe unde și-a spart dracul opincile = prin locuri foarte depărtate, la dracu-n praznic. 4. Tranz. A deschide prin forțare o ușă, o încuietoare; p. ext. a jefui, a prăda. 5. Tranz. A împinge, a străpunge cu un obiect ascuțit sau tăios; p. ext. a ucide. ♦ Refl. (Fam.) A muri. ♦ Refl. Fig. A striga tare; a răcni, a zbiera. 6. Refl. Fig. (Despre concentrări de oameni și despre acțiuni la care participă aceștia) A lua sfârșit, a se termina; a se întrerupe (prin împrăștierea participanților). ♦ Tranz. A produce o disensiune; a dezbina. ◊ Expr. A sparge cuiva casa = a contribui efectiv la destrămarea căsniciei cuiva. 7. Tranz. Fig. (Înv.) A răzleți o oaste; a birui, a înfrânge; a împrăștia. [Perf. s. spărsei, part. spart] – Lat. spargere.
A SPÁRGE sparg tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A face să se spargă. ♢ A-şi ~ capul (cu ceva) a se chinui cu rezolvarea unei chestiuni. ~ lemne (sau butuci) a despica lemne cu toporul. ~ liniştea (sau tăcerea) a întrerupe liniştea (sau tăcerea), producând un zgomot neaşteptat. 2) (nuci, alune, sâmburi, ouă etc.) A curăţa de învelişul exterior prin sfărâmare (pentru a scoate conţinutul). 3) (încuietori) A descuia forţat (cu ajutorul unor unelte speciale). 4) A străpunge cu un obiect ascuţit, făcând o gaură. ~ cu coarnele. ♢ A-i ~ cuiva urechile a asurzi, producând zgomot puternic. 5) (oşti duşmane) A pune pe fugă; a împrăştia; a risipi. ♢ ~ frontul a pătrunde în liniile inamicului. 6) fig. (întărituri) A strica forţând; a rupe. Apa a spart iezătura. ♢ ~ casa cuiva a strica căsnicia cuiva. /<lat. spargere
A SE SPÁRGE mă sparg intranz. 1) (despre obiecte fragile sau casante) A-şi pierde integritatea (prin lovire, ciocnire, apăsare etc.). ♢ ~ (oalele) în capul cuiva a suporta consecinţe neplăcute fără a fi vinovat. 2) (despre obiecte de sticlă, faianţă, porţelan) A forma despicături la suprafaţă (fără a se preface în cioburi). 3) (despre obiecte sau despre materiale tari) A-şi pierde integritatea, deteriorându-se (prin acţiunea unor factori externi). Acoperişul s-a spart. 4) (despre adunări, petreceri etc.) A ajunge până la capăt; a se încheia; a se mântui; a se sfârşi; a se termina. 5) (despre abcese, buboaie, răni etc.) A se deschide, lăsând să curgă puroiul; a începe să supureze. 6) fig. (despre glas, voce) A deveni răguşit. /<lat. spargere
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)A SPÁRGE sparg tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A face să se spargă. ♢ A-şi ~ capul (cu ceva) a se chinui cu rezolvarea unei chestiuni. ~ lemne (sau butuci) a despica lemne cu toporul. ~ liniştea (sau tăcerea) a întrerupe liniştea (sau tăcerea), producând un zgomot neaşteptat. 2) (nuci, alune, sâmburi, ouă etc.) A curăţa de învelişul exterior prin sfărâmare (pentru a scoate conţinutul). 3) (încuietori) A descuia forţat (cu ajutorul unor unelte speciale). 4) A străpunge cu un obiect ascuţit, făcând o gaură. ~ cu coarnele. ♢ A-i ~ cuiva urechile a asurzi, producând zgomot puternic. 5) (oşti duşmane) A pune pe fugă; a împrăştia; a risipi. ♢ ~ frontul a pătrunde în liniile inamicului. 6) fig. (întărituri) A strica forţând; a rupe. Apa a spart iezătura. ♢ ~ casa cuiva a strica căsnicia cuiva. /<lat. spargere
A SE SPÁRGE mă sparg intranz. 1) (despre obiecte fragile sau casante) A-şi pierde integritatea (prin lovire, ciocnire, apăsare etc.). ♢ ~ (oalele) în capul cuiva a suporta consecinţe neplăcute fără a fi vinovat. 2) (despre obiecte de sticlă, faianţă, porţelan) A forma despicături la suprafaţă (fără a se preface în cioburi). 3) (despre obiecte sau despre materiale tari) A-şi pierde integritatea, deteriorându-se (prin acţiunea unor factori externi). Acoperişul s-a spart. 4) (despre adunări, petreceri etc.) A ajunge până la capăt; a se încheia; a se mântui; a se sfârşi; a se termina. 5) (despre abcese, buboaie, răni etc.) A se deschide, lăsând să curgă puroiul; a începe să supureze. 6) fig. (despre glas, voce) A deveni răguşit. /<lat. spargere
Cuvântul "spărgea" are 7 litere: A E G P R S Ă
Anagrame pentru spărgea:
Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la spărgea:
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului spărgea:
ea
page
grape
pegra
sparge
pegas
ager
gear
gera
grea
rage
grase
gresa
ageră
agreă
răgea
găsea
ape
pare
prea
aspre
presa
separ
spera
pasăre
prăsea
păsare
repasă
separă
săpare
părea
răpea
pase
sape
aer
are
era
rea
arse
rase
sare
sera
seară
sărea
aeră
ga
pag
prag
sparg
spargă
grapă
grăpa
pagă
rag
gras
grasă
gară
ragă
agă
pa
par
aspră
apăr
pară
pas
sap
apăs
pasă
păsa
sapă
săpa
apă
ar
ars
ras
sar
arsă
rasă
sară
săra
ară
as
sa
grep
pegră
erg
ger
gresă
geră
greă
per
pers
sper
spre
presă
speră
re
ser
seră
eră
se
păr
păs
Vezi cuvinte care încep cu spărgea, cuvinte care se termină cu spărgea sau cuvinte care conțin spărgea