Definiții pentru poleiți
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru poleiți:
POLÉI1, poleiuri, s. n. Strat subțire de gheață, continuu și neted, care acoperă uneori porțiuni din suprafața solului, arborii sau obiectele care se află în aer liber și care este format prin înghețarea apei provenite din ploaie sau din topirea zăpezii. ♦ Fig. Strălucire, lustru, luciu. ♦ (Reg.) Promoroacă, chiciură. – Din polei2 (derivat regresiv).
POLEÍ2, poleiesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur sau de argint în scopul protejării sau al înfrumusețării; a sufla cu aur sau cu argint. ♦ A înveli într-o foiță subțire de staniol, de hârtie colorată etc. 2. Tranz. și refl. Fig. A străluci sau a face să strălucească; a (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie. ♦ Tranz. A înfrumuseța, a prezenta într-o lumină strălucitoare o situație, un aspect, o idee, o împrejurare etc. – Din sl. polijati.
POLEÍT1 s. n. Poleire. – V. polei2.
POLEÍT2, -Ă, poleiți, -te, adj. Acoperit cu un strat subțire de metal (prețios) sau cu un praf de bronz; făcut să strălucească. ♦ Fig. Învăluit într-o lumină strălucitoare (aurie sau argintie). – V. polei2.
A POLE//Í ~iésc tranz. 1) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu metal inoxidabil (în scop protector sau/şi decorativ); a sufla; a spoi. 2) fig. (despre lumină sau surse de lumină) A învălui într-o lumină strălucitoare; a face să strălucească (ca poleiul). 3) fig. (stari de lucruri, situatii etc.) A prezenta într-o lumină mai favorabilă decât este în realitate; a înfrumuseţa. /<sl. polijati
POLÉ//I ~iuri n. 1) Strat subţire de gheaţă format pe suprafaţa solului, pe copaci, pe orice obiect lăsat în aer liber. 2) fig. Luciu al suprafeţei unor obiecte. /v. a polei
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)POLEÍ2, poleiesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur sau de argint în scopul protejării sau al înfrumusețării; a sufla cu aur sau cu argint. ♦ A înveli într-o foiță subțire de staniol, de hârtie colorată etc. 2. Tranz. și refl. Fig. A străluci sau a face să strălucească; a (se) învălui într-o lumină aurie sau argintie. ♦ Tranz. A înfrumuseța, a prezenta într-o lumină strălucitoare o situație, un aspect, o idee, o împrejurare etc. – Din sl. polijati.
POLEÍT1 s. n. Poleire. – V. polei2.
POLEÍT2, -Ă, poleiți, -te, adj. Acoperit cu un strat subțire de metal (prețios) sau cu un praf de bronz; făcut să strălucească. ♦ Fig. Învăluit într-o lumină strălucitoare (aurie sau argintie). – V. polei2.
A POLE//Í ~iésc tranz. 1) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu metal inoxidabil (în scop protector sau/şi decorativ); a sufla; a spoi. 2) fig. (despre lumină sau surse de lumină) A învălui într-o lumină strălucitoare; a face să strălucească (ca poleiul). 3) fig. (stari de lucruri, situatii etc.) A prezenta într-o lumină mai favorabilă decât este în realitate; a înfrumuseţa. /<sl. polijati
POLÉ//I ~iuri n. 1) Strat subţire de gheaţă format pe suprafaţa solului, pe copaci, pe orice obiect lăsat în aer liber. 2) fig. Luciu al suprafeţei unor obiecte. /v. a polei
Cuvântul "poleiți" are 7 litere: E I I L O P Ț
Anagrame pentru poleiți:
Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la poleiți:
A - poleiați
C - copileți copilițe picolițe
E - epoleții poiețile
I - pioleții poliției
R - porțiile
T - politeți topliței
U - poluției
Ă - țopăieli
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului poleiți:
ei
ie
iei
iile
leii
iolei
poleii
oliței
oțelii
lipie
pilei
țiplei
leții
liței
poeții
poieți
oiței
piei
peții
țepii
iței
lei
iole
oile
polei
lopeți
pețiol
ploițe
polițe
olițe
oțeli
pile
plie
țiple
leți
lițe
poeți
oițe
peți
țepi
țipe
ițe
ție
el
le
ole
leop
oțel
țel
ii
ploii
polii
piloți
iloți
țolii
lipi
pili
oii
țoii
țipi
iți
ții
li
ploi
poli
țoli
lip
pil
oi
poți
țoi
țip
ți
pol
țol
op
țop
Vezi cuvinte care încep cu poleiți, cuvinte care se termină cu poleiți sau cuvinte care conțin poleiți