Definiții pentru satisfacție

SATISFÁCȚIE, satisfacții, s. f. 1. Sentiment de mulțumire, de plăcere. ♦ Ceea ce produce mulțumire; motiv, prilej de a fi satisfăcut. 2. Act prin care cineva repară o ofensă adusă cuiva; act prin care cineva obține sau dă cuiva ceea ce pretinde, dorește sau i se cuvine. ◊ Expr. A cere (sau a da) satisfacție = a) a cere de la cineva (sau a da cuiva) dreptate, a cere să i se dea (sau a-i da cuiva) câștig de cauză; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. [Var.: (înv.) satisfacțiúne s. f.] – Din fr. satisfaction, lat. satisfactio, -onis.

SATISFÁCŢI//E ~i f. 1) Sentiment de mulţumire provocat de împlinirea unei dorinţe. 2) Fapt care produce mulţumire; motiv care satisface. 3) Act prin care se face dreptate sau se obţine un drept. ♢ A cere (sau a da) ~ a) a cere (sau a face) dreptate; b) a provoca sau a accepta o provocare la duel. [G.-D. satisfacţiei; Sil. -ţi- e] /<lat. satisfactio, ~onis, fr. satisfaction