Definiții pentru toane

TOÁNĂ1, toane, s. f. 1. Capriciu. ◊ Loc. adj. Cu toane = capricios, răsfățat. ♦ Criză, atac. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) o toană (sau toanele) = a-l apuca (pe cineva) năbădăile, furiile; a-i veni (pe neașteptate) cheful să facă ceva (neobișnuit). Toană de plâns = ropot, val, izbucnire de plâns. ♦ Stare de spirit, dispoziție. ♦ Fig. Mișcare repede, violentă. 2. (Precedat de „o”) Interval de timp, răstimp (scurt). ♦ Cantitate mică din ceva. – Cf. tuna.

TOÁNĂ2, toane, s. f. 1. Ocol făcut prin desfășurarea largă și completă a unui năvod, care prinde peștele înconjurându-l; loc (bogat în pește) unde se aruncă în acest fel năvodul. ♦ Spărtură, gaură făcută în gheața unei ape, pentru a pescui sau pentru a scoate apă; copcă. 2. Timpul când peștele umblă după mâncare. – Din ucr., rus. tonea.

TOÁN//Ă1 ~e f. 1) mai ales la pl. Dispoziţie de moment, stranie şi inexplicabilă; moft; capriciu; maraz; naz; marafet. ♢ Cu ~e capricios. A fi (sau a se afla) în ~e bune (rele) a avea dispoziţie bună (sau rea). 2) Izbucnire momentană. ~ de plâns. ♢ A-i veni cuiva o ~ (sau ~ele) a apuca pe cineva furia; a deveni nervos. 3) fig. rar Mişcare bruscă şi violentă. ~a vântului. 4) Răstimp scurt. /v. a tuna

TOÁN//Ă2 ~e f. 1) Ocol făcut special pe o întindere de apă unde se pescuieşte cu năvodul. 2) Loc bogat în peşte. 3) Timp potrivit pentru prins peşte. 4) Gaură pe suprafaţa îngheţată a unei ape, făcută pentru a prinde peşte sau pentru a lua apă; copcă; produf. /<ucr., rus. tonea