Definiții pentru strigau
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru strigau:
STRIGÁ, strig, vb. I. I. Intranz. 1. A scoate sunete puternice, țipete; a răcni. ♦ A semnaliza ceva prin țipete; a cere ajutor prin țipete. 2. (Despre animale și păsări) A scoate sunete sau zgomote caracteristice speciei. II. 1. Tranz. A spune, a enunța ceva cu glas puternic; a-și exprima cu glas puternic voința. ♦ Intranz. A se văicări, a se jeli, a se plânge cu glas tare. ♦ A cere ceva cu glas tare, a reclama ceva impetuos; a pretinde, a porunci. 2. Intranz. A se răsti la cineva, a-i adresa cuiva vorbe aspre; a-i vorbi cuiva tare și cu dușmănie. 3. Tranz. A chema (pe cineva) cu glas tare să vină, să asculte etc. (spunându-i numele). ◊ Expr. A striga catalogul = a face apelul nominal al elevilor sau studenților. ♦ (Înv.) A chema la armată; a mobiliza. 4. Tranz. A face cunoscut ceva (anunțând, vestind cu glas tare). 5. Tranz. A se adresa cuiva cu un epitet, a denumi pe cineva; a porecli. ♦ Tranz. impers. A purta numele..., a se numi, a se chema... 6. Intranz. A spune strigături la joc; a conduce jocul prin strigăte și chiuituri. – Lat. *strigare (< strix, -gis „bufniță”).
A STRIGÁ strig 1. intranz. 1) (despre oameni) A produce sunete puternice şi stridente (de mânie, de groază sau de durere); a scoate strigăte; a ţipa; a răcni. 2) A face gălăgie; a strica liniştea. 3) A vorbi pe un ton ridicat; a-şi manifesta enervarea, nemulţumirea sau mânia prin vorbe răstite; a ţipa; a răcni. 4) A rosti cu glas tare strigături (în timpul jocului). 5) (despre animale, păsări) A scoate sunete puternice caracteristice speciei; a răcni; a ţipa. 2. tranz. 1) A spune cu glas tare. ~ un nume. 2) A chema să vină (rostind numele celui chemat). ~ pe nume. /<lat. strigare
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)A STRIGÁ strig 1. intranz. 1) (despre oameni) A produce sunete puternice şi stridente (de mânie, de groază sau de durere); a scoate strigăte; a ţipa; a răcni. 2) A face gălăgie; a strica liniştea. 3) A vorbi pe un ton ridicat; a-şi manifesta enervarea, nemulţumirea sau mânia prin vorbe răstite; a ţipa; a răcni. 4) A rosti cu glas tare strigături (în timpul jocului). 5) (despre animale, păsări) A scoate sunete puternice caracteristice speciei; a răcni; a ţipa. 2. tranz. 1) A spune cu glas tare. ~ un nume. 2) A chema să vină (rostind numele celui chemat). ~ pe nume. /<lat. strigare
Cuvântul "strigau" are 7 litere: A G I R S T U
Anagrame pentru strigau:
Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la strigau:
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului strigau:
ga
agi
gira
grai
ragi
riga
gratis
striga
asigur
sugari
girat
tragi
gaturi
girau
gruia
rugai
urgia
siga
gustai
stagiu
agit
rag
gras
gustar
argus
sugar
trag
rugat
gura
ruga
gusta
sagu
gat
guta
ai
ia
ari
iar
rai
sari
satir
sitar
strai
stria
saturi
striau
tasuri
ursita
tari
tira
trai
tria
atriu
aurit
iaurt
iurta
tauri
triau
auri
urai
aist
ista
sita
stai
tisa
situa
suita
suia
tai
auit
iuta
tuia
uita
aui
iau
ar
ars
ras
sar
rast
sart
star
tars
tras
astru
satur
sutar
trusa
rusa
sura
tar
ruta
taur
tura
urat
aur
ura
as
sa
sat
sta
tas
stau
suta
sau
ta
atu
aut
au
gir
gri
strig
gurist
sigur
rugit
tigru
grui
guri
rugi
sugi
grus
rug
gust
sug
ir
sir
tirs
striu
surit
ursit
suri
ursi
rit
tir
uri
si
ist
sit
suit
sui
tiu
tui
uit
iu
ui
rus
sur
urs
rut
tur
st
tu
ut
Vezi cuvinte care încep cu strigau, cuvinte care se termină cu strigau sau cuvinte care conțin strigau